Laszlo Alexandru

 

PAUL GOMA ÎN INSTANŢĂ

(ACTE DE LA PROCES)

 

 

 

Către

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

Bd. Unirii, nr. 37, sector 3, Bucureşti

SECŢIA A IV-A CIVILĂ

Dosarul Nr. 13596/299/2006

 

 

Subsemnatul LASZLO ALEXANDRU, domiciliat în Cluj-Napoca, str. Micuş, nr. 1, ap. 87, jud. Cluj, C. Id. Seria KX, nr. 735133, înaintez următoarea

 

ÎNTÎMPINARE

 

la Dosarul nr. 13596/299/2006, avînd ca pîrîţi: Administraţia Prezidenţială, Andreescu Gabriel, Editura Polirom Iaşi, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Florian Alexandru, Gârbea Horia, Gheorghiu Mihai Dinu, Ioanid Radu, Laszlo Alexandru, Lefter Ion Bogdan, Manolescu Nicolae, Marian Boris, Mihăieş Mircea, Muşat Carmen, Oişteanu Andrei, Revista “22”, Fundaţia “Cultural 21”, Revista “Realitatea evreiască”, Fundaţia “Timpul”, Shafir Michael, Totok William, Vianu Ion, Wiesel Elie, Ziarul “Cotidianul”, împotriva lui Paul Goma, cu domiciliul ales la avocat Crângariu Eugenia, în Bucureşti, Calea Moşilor, nr. 90, ap. 3, sector 3, în calitate de apelant-reclamant faţă de Sentinţa civilă nr. 15886/2.12.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 13596/299/2006.

Subsemnatul Laszlo Alexandru vă rog să respingeţi ca neîntemeiat apelul formulat de reclamantul Paul Goma. Vă solicit prin prezenta să menţineţi ca întemeiată şi justificată Sentinţa civilă nr. 15886/2.12.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 13596/299/2006.

Îmi întemeiez solicitarea pe următoarele motive.

A) Reclamantul Paul Goma, în calitate de scriitor, s-a exprimat în repetate rînduri ostil la adresa minorităţii evreieşti din România. Autorul a încercat să atenueze şi să justifice măsurile dure, luate în timpul celui de-al doilea război mondial de către aparatul de stat, la ordinul mareşalului Ion Antonescu, împotriva evreilor (măsuri constînd în discriminări sociale, deportări, execuţii sumare şi masacre). Scriitorul a folosit, în lucrările sale, surse bibliografice parţiale, tendenţioase, şi le-a ignorat pe cele ce contraveneau intenţiilor sale de răstălmăcire a faptelor istorice. Paul Goma a ajuns chiar pînă la contestarea făţişă, în scris, a producerii Holocaustului din România – faptă sancţionată, prin Ordonanţa de Guvern nr. 31/13 martie 2002, cu închisoare între 6 luni şi 5 ani: “Doar ştim, avem şi hîrtii[,] şi ţinere-de-minte: «Holocaustul românesc» este o minciună, un fals, o escrocherie, o ticăloasă ameninţare («Punga sau viaţa!»)” (vezi vol. Săptămîna Roşie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, Bucureşti, Ed. Vremea XXI, 2004, p. 273). Alte numeroase exemple de distorsionare frapantă a realităţilor istorice, din partea lui Paul Goma, sînt prezentate pe larg în precedenta Întîmpinare, pe care subsemnatul pîrît Laszlo Alexandru am depus-o la dosarul procesului în data de 17.05.2006.

B) Ca reacţie la afirmaţiile violent-nedrepte formulate împotriva evreilor de către Paul Goma, în presa culturală din România, în unele cărţi ale sale, dar şi pe internet, o seamă de personalităţi culturale, scriitori şi publicişti şi-au exprimat disocierile, mai ales în mediul publicistic. Totodată au fost formulate rezerve tangenţiale la ideile lui P. Goma şi în tratatul ştiinţific elaborat de un amplu colectiv de experţi internaţionali, coordonaţi de Premiatul Nobel Elie Wiesel şi activînd sub egida Preşedinţiei României (vezi Raport Final, redactat de Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, Iaşi, Ed. Polirom, 2005, p. 380-381).

Trebuie subliniat aspectul că, dintre specialiştii care au contestat opiniile jignitoare formulate de Paul Goma la adresa minorităţii evreieşti din România, nimeni n-a încercat să-i restrîngă autorului dreptul la libertatea cuvîntului. Nimeni n-a intentat o acţiune în justiţie, împotriva sa, deşi prevederile legale existente ar fi autorizat asemenea demersuri. Rezervele ştiinţifice formulate, însoţite de argumentaţia profesională aferentă, s-au limitat la sfera cuvîntului tipărit.

C) În replică la intervenţiile care se disociau de opiniile sale neştiinţifice, jignitoare şi tendenţioase, Paul Goma i-a chemat în faţa instanţei pe contestatarii săi. Astfel s-a ajuns la obiectul acestui proces.

D) În acţiunea înaintată Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Paul Goma solicita, înainte de toate, restrîngerea libertăţilor de exprimare ale pîrîţilor (“obligarea pîrîţilor să înceteze acţiunile prin care se aduce atingere dreptului meu la onoare şi reputaţie”, vezi p. 2) şi sancţionarea acestora pentru libertăţile de exprimare de care s-au folosit. Reclamantul pretindea, aşadar, ca prin sentinţa sa Judecătoria să încalce prevederile Articolului 10, alin. 1 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, care prevede că: “Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”.

E) Pentru sancţionarea pîrîţilor, reclamantul Paul Goma era ţinut să arate în faţa instanţei următoarele elemente ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul suferit, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia persoanei care a produs prejudiciul.

1) Fapta ilicită invocată de Paul Goma – criticile care i-au fost adresate de către pîrîţi, prin intermediul presei şi al cărţilor – este inexistentă, întrucît fapta aşa-zis imputată se înscrie în cadrul libertăţii de expresie, prevăzute explicit de Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale. Existenţa faptei ilicite n-a fost stabilită de vreo instanţă de judecată, ba dimpotrivă, legitimitatea criticilor ştiinţifice adresate de pîrîţi reclamantului e confirmată şi de pasaje din volumul Raport Final (ed. cit.), care a fost asumat de un prestigios colectiv de specialişti internaţionali.

2) Prejudiciul suferit este invocat de Paul Goma sub cîteva aspecte.

Scriitorul afirmă că, din cauza reproşurilor exprimate de pîrîţi la adresa lui, nu i se publică volumele în România: “Astfel cum se poate observa inclusiv din Bio-bibliografia autorului, depusă la dosarul cauzei, Paul Goma este un scriitor cu o recunoaştere internaţională foarte largă, a cărui operă a fost şi este publicată mai ales la edituri din străinătate” (vezi p. 5 a reclamaţiei). Tot acolo, el susţine că “Editurile din România ezită să-l publice pe Paul Goma din cauza acuzaţiilor de antisemitism care i-au fost aduse pe nedrept”. Iar puţin mai încolo: “este uşor de presupus că editurile din ţară vor ezita să publice un autor purtînd un asemenea stigmat”. În realitate, după examinarea Bio-bibliografiei depuse de autor la dosar, se constată că în perioada 1990-2005, Paul Goma a publicat în România circa 33 de cărţi (dintre care unele în 2 sau 3 ediţii, la edituri diferite). Invocarea vreunui prejudiciu suferit în această direcţie, din partea reclamantului, constituie un neadevăr flagrant.

Mai mult decît atît. De la data depunerii reclamaţiei la Judecătorie şi pînă la data susţinerii apelului la Tribunal, cînd se prezumă că prestigiul scriitorului s-ar fi aflat într-o acută suferinţă, Editura Curtea Veche din Bucureşti a lansat, dimpotrivă, o prestigioasă serie de autor Paul Goma, unde i s-au tipărit cîteva cărţi inedite sau reeditări, după cum urmează:

·        Paul Goma, Infarct, 2008, ISBN: 978-973-669-662-6;

·        Paul Goma, Adameva, 2008, ISBN: 978-973-669-661-9;

·        Paul Goma, Gherla-Lăteşti, 2008, ISBN: 978-973-669-700-5;

·        Paul Goma, Roman intim, 2009, ISBN: 978-973-669-753-1.

Alte edituri i-au publicat fără obstacole Jurnalele actualizate, unde autorul îşi invectivează, fără jumătăţi de măsură, oponenţii pe care de altminteri i-a adus şi în faţa instanţei. Iar lamentabilul său volum eseistic, de un flagrant antisemitism, Săptămîna Roşie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii, a ajuns la un număr impresionant de reeditări, fiind expus în vitrina unei librării centrale din Cluj-Napoca, în cursul anului 2010.

Dar scriitorul invocă, în acţiunea sa, şi o daună de natură spirituală, pe care i-ar fi adus-o criticile ştiinţifice: “un prejudiciu care-i lezează pînă la ultimele resorturi nu numai reputaţia, imaginea publică, ci şi demnitatea de om” (vezi p. 24 a reclamaţiei). Paul Goma nu aduce dovezi palpabile, în direcţia celor afirmate. În textul Apelului înaintat acum Tribunalului Bucureşti, argumentaţia reclamantului se păstrează în aceiaşi parametri generali: “Caracterizarea ca antisemit şi/sau negaţionist expune pe oricine desconsiderării, dispreţului şi oprobriului public, afectîndu-i în mod grav prestigiul, onoarea şi imaginea publică”. Dacă reclamantul nu produce dovezi concrete, în linia celor afirmate, în schimb se lansează în interogaţii retorice: “Cum poate să fie logic să se afirme că o persoană care a fost acuzată prin numeroase articole şi alte materiale denigratoare ale pîrîţilor că a comis asemenea infracţiuni nu a suferit nici un prejudiciu moral, nu i-au fost afectate în vreun fel prestigiul, onoarea şi dreptul la imagine?”.

Trebuie arătat însă că, de la data depunerii reclamaţiei la Judecătorie şi pînă la data apelului de la Tribunal, interval cînd se presupune că imaginea autorului ar fi fost expusă oprobriului public, datorită întemeiatelor critici ştiinţifice suferite, Paul Goma a fost, dimpotrivă, elogiat public în mod oficial. Consiliul local al Municipiului Timişoara a decis, în ianuarie 2007, să-i confere lui Paul Goma “Titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara”. Această hotărîre nu s-a bazat, cum tendenţios şi parţializant se arată în Apelul reclamantului, doar pe “considerarea operei sale scriitoriceşti şi a luptei de peste patru decenii împotriva totalitarismului comunist”. În realitate, Referatul Primăriei Timişoara menţionează elogios teoriile neştiinţifice, insultătoare la adresa minorităţii evreieşti, cuprinse în ultimele scrieri ale lui Paul Goma, şi îşi întemeiază tocmai pe acestea răsplata: “Explicaţia autorului pentru fermitatea cu care regimul antonescian îi pedepsise pe evrei, după 22 iunie 1941, consta în răzbunarea pentru faptele reprobabile din anul precedent [sic! – L.A.]. Totodată Paul Goma militează pentru asumarea responsabilităţii evreilor pentru crimele comise contra românilor [sic! – L.A.] şi este contra distorsionării istoriei în vederea inventării unui mit exclusiv al genocidului doar contra evreilor în scopuri politice (de dominaţie) [sic! – L.A.], economice (extorcare de fonduri) [sic! – L.A.] şi de culpabilizare a tuturor celorlalte naţiuni ne-evreieşti [sic! – L.A.]”.

Iată cum blocarea publicării cărţilor sale, pe care autorul o pune pe seama acuzaţiilor de antisemitism care i s-au adus, se ilustrează, în realitate, prin cîteva zeci de titluri apărute, precum şi prin seria de autor Paul Goma, din cadrul prestigioasei Edituri Curtea Veche din Bucureşti. Iată cum “dispreţul şi oprobriul public” de care se lamentează scriitorul se concretizează, de fapt, în titluri onorifice, decernate de autorităţile locale din România. Pe cît de neadevărate sînt afirmaţiile lui Paul Goma, legate de trecutul evreilor din România, pe atît de contrafăcute se dovedesc ele şi în ceea ce priveşte destinul propriei opere, sau evoluţia imaginii sale publice. Dar între proiecţiile imaginare ale unui scriitor care fabulează fără limite şi condamnarea în instanţă a victimelor răfuielii sale trebuie să existe o distanţă ce ţine de legalitate şi bun-simţ.

3) Legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu a rămas complet nedemonstrată în acţiunea reclamantului Paul Goma, atîta vreme cît fapta însăşi, ţinînd de afirmaţiile criticilor săi, nu s-a dovedit ilicită, iar prejudiciul suferit de scriitor se vădeşte hipertrofiat imaginar.

4) Vinovăţia persoanei care a produs prejudiciul nu este cîtuşi de puţin probată în acţiunea reclamantului Paul Goma, care se limitează doar la înşirarea unor pasaje cu citate din afirmaţiile criticilor săi.

 

Onorată Instanţă,

 

            Avînd în vedere argumentele de mai sus, vă rog prin prezenta să respingeţi ca neîntemeiat apelul formulat de reclamantul Paul Goma şi să menţineţi ca întemeiată şi justificată Sentinţa civilă nr. 15886/2.12.2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 13596/299/2006.

            În caz contrar, pentru a cita din Sentinţa civilă anterior amintită, “s-ar ajunge la situaţia absurdă de a se recunoaşte reclamantului dreptul de a beneficia de libertate de expresie, dar să se interzică şi să se sancţioneze orice fel de reacţii faţă de afirmaţiile reclamantului, pe motiv că aduc atingere reputaţiei acestuia”.

            În conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, solicit judecarea în lipsă.

 

Cluj-Napoca,

21 iunie 2010

Cu stimă,

Laszlo Alexandru